Vacanţă frumoasă!
Posted by: colocvii on: 04/02/2010
O melodie pentru frumoşii şi “H”aioşii mei prieteni. Vacanţă frumoasă! 
Jena Lee – J’aimerais tellement
Ce n’est qu’une larme
Juste un reste du passé dont je m’éloigne
Mais qui ne cesse de me hanter
Ce n’est qu’une larme
Qui entaille mes pensées
Je retrouve mon âme
Ton regard me donne envie d’avancer
Eh eh, oh oh
Laisse-moi l’oublier
Eh eh, oh oh
Laisse-moi l’effacer
Eh eh, oh oh
Pour mieux tout te donner
Eh eh, oh oh
J’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots oh oh oh
J’aimerais tellement te dire que je n’ai plus peur
Mais ces mots sonnent faux oh oh oh
Je dois tout recommencer une nouvelle fois
Baby pardonne-moi si je fais un faux pas
Tu sais j’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots
J’ai peur de cette flamme
Qui avant toi m’a brûlée
Tes yeux me désarment
Je n’ose plus les affronter
Mes rêves se fanent
Seul le temps pourra m’aider
Mais quand tu t’éloignes
J’ai finalement envie de te voir rester
Eh eh, oh oh (Gimme time, gimme time)
Tu sais me parler
Eh eh, oh oh (Just gimme time, gimme time)
Tu sais m’écouter
Eh eh, oh oh (Gimme time, gimme time)
Baby please let me
Eh eh, oh oh (Gimme time, gimme time)
Laisse-moi juste me retrouver
J’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots oh oh oh
J’aimerais tellement te dire que je n’ai plus peur
Mais ces mots sonnent faux oh oh oh
Je dois tout recommencer une nouvelle fois
Baby pardonne-moi si je fais un faux pas
Tu sais j’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots
J’aimerais tellement donner autant que toi
Je trouverai les mots que tu attends, crois-moi
Je te demande, je te demande juste du temps
J’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots oh oh oh
J’aimerais tellement te dire que je n’ai plus peur
Mais ces mots sonnent faux oh oh oh
Je dois tout recommencer une nouvelle fois
Baby pardonne-moi si je fais un faux pas
Tu sais j’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Et je trouverai les mots
J’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots oh oh oh
J’aimerais tellement te dire que je n’ai plus peur
Mais ces mots sonnent faux oh oh oh
Je dois tout recommencer une nouvelle fois
Baby pardonne-moi si je fais un faux pas
Tu sais j’aimerais tellement te dire ce que veut mon cœur
Mais je n’ai plus les mots.
Gimme time, gimme time (I need…)
Just gimme time, gimme time (I need…)
Stop
Jerome David Salinger
Posted by: colocvii on: 29/01/2010
Probabil aţi aflat: a murit Jerome David Salinger, celebrul scriitor american, autorul operei De veghe în lanul de secară, cea care a influenţat atâtea generaţii de adolescenţi din toate colţurile lumii.
Avea 91 de ani, deci putem spune că a avut o viaţă lungă şi, probabil, plină. Nu ştim prea multe despre el, deoarece trăia cât se poate de retras. Au trecut aproape 30 de ani de când a acordat ultimul interviu.
S-a născut pe 1 ianuarie 1919. Era Capricorn. A murit pe 27 ianuarie 2010.
De veghe în lanul de secară (The Catcher in the Rye) este pe lista primelor 25 de bestseller-uri americane şi este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului al XX-lea. A fost scris în 1951, iar eroul lui se numeşte Holden Caulfield. Holden este un adolescent de 16 ani care încearcă, în van, să comunice cu diverşi oameni pe care îi întâlneşte în peregrinările sale prin oraş. Cartea înfăţişează crizele existenţiale prin care trece un adolescent, tot zbuciumul şi toate frustrările acestei vârste.
În 1953, Salinger publică o culegere de povestiri intitulată Nine Stories, care se transformă, şi ea, într-un succes.
În 1961 apare Franny and Zooey, în 1963 Raise High the Roof Beam, Carpenters, ambele culegeri de povestiri şi nuvele.
Salinger a început să se izoleze de lume după reunoaşterea obţinută cu De veghe în lanul de secară. Nu iubea celebritatea.
A luptat în al Doilea Război Mondial şi a fost spitalizat pentru stres posttraumatic.
A fost mult timp adept al hinduismului Adventa Vedanta şi într-o vreme se apropiase de scientologie.
Nu a acordat niciodată dreptul de a i se ecraniza vreo operă. Astăzi, după moartea lui, mai multe case de editură se luptă pentru a obţine dreptul de a ecraniza De veghe în lanul de secară.
Câteva fragmente din The Catcher in the Rye:
“Life is a game, boy. Life is a game that one plays according to the rules.”
“Yes, sir. I know it is. I know it.”
Game, my ass. Some game. If you get on the side where all the hot-shots are, then it’s a game, all right—I’ll admit that. But if you get on the other side, where there aren’t any hot-shots, then what’s a game about it? Nothing. No game.
. . . I’m standing on the edge of some crazy cliff. What I have to do, I have to catch everybody if they start to go over the cliff—I mean if they’re running and they don’t look where they’re going I have to come out from somewhere and catch them. That’s all I’d do all day. I’d just be the catcher in the rye and all.
“I have a feeling that you’re riding for some kind of terrible, terrible fall. . . . The whole arrangement’s designed for men who, at some time or other in their lives, were looking for something their own environment couldn’t supply them with. . . . So they gave up looking.”
Un site care mi-a plăcut şi la care puteţi găsi romanul analizat pe capitole, personaje, citate etc. este: SparkNotes.
,
frankie miller mood
Posted by: colocvii on: 25/01/2010
frankie miller mood
s-au intalnit normali. cinci minute mai tarziu se priveau fata in fata, pe aceeasi terasa suspendata. doua cafele chinuite in fata tineau masa ce ii despartea. s-au intalnit sa vorbeasca despre un film prost. despre poze care nu au iesit niciodata. despre flori uscate. despre cearceafuri aspre. despre nepotriviri mahmure, valuri line si cafele slabe. despre neintelegeri, tristeti si mutre tinere. despre porecle si nevoi. despre numele mamelor si zilele copilariei. despre ultimul apus si prima tigara. despre bilete de tren, covrigi si buze crapate.
un tractor intrat pe faleza a murdarit cerul. in par alergau valurile sparte. lumina scadea. cu mainile inghetate ea intoarse capul si privi marea, apoi se ridica si pleca.
“corect”… isi spuse el. “cu ce folos? cu ce folos sa revezi un film prost?” a ramas privind cestile si urmarind fumul ce ii parasea plamanii. pe plaja ascunsa sub terasa un zmeu cazut spasma usor in vant.
departe, ametit de aromele ierburilor alesul isi dorea trist sa uite putin de el si sa creada din nou in clape… dar corzile nu il lasau.
ea intra pe usa si cazu langa el pe covor, amestecand doua siluete de vis.
“vrei o cafea buna?”
privirea capata din nou naivitate, iar tristul incepu sa rada…
Articolul îi aparţine Casandrei . Un blog care pur şi simplu îmi încălzeşte inima.
În afară… sau acasă (?)
Posted by: colocvii on: 22/01/2010
Maria Marcu:
Mai am doi ani de gandit… ce fac cu viata mea in continuare? Spre ce facultate ma indrept?
Sunt la liceu si e destul de obositor. Cerintele sunt, dar mai nimeni nu e in stare mai departe sa ne indrepte sau sa ne ajute cu alegerea facultatii. A, esti la liceu economic, ASE! Pai bun, daca esti lejer, alegi ASE si intr-a 12-a te hotarasti doar spre ce departament sa te indrepti. Nu exista, ca in alte tari, acel mentor care sa te studieze si, in functie de ce calitati ai, sa te indrume spre o anumita facultate.
Multi suntem dezorientati. Multi nu putem vedea viitorul mai departe de “maine”. Si totusi, acel viitor ce pare asa indepartat se indreapta spre noi cu pasi siguri.
Sunt la liceu economic, dar imi place si altceva… daca facultatea pe care o aleg e un esec total? Un loc in care nu am nicio placere sa ma duc, in care nu inteleg nimic si abia daca iau examenele? Si daca aleg o facultate din strainatate, de unde stiu daca rezist sau imi place, daca nimeni nu iti da niciun sfat?
In afara… sau acasa?
“Ma gandeam la facultatea X. E in tara Y si da burse pentru elevii cu medie peste nota Z la bac, pe care o am. Limba engleza/franceza/etc o stapanesc foarte bine.” “A, perfect, felicitari! Depune-ti dosarul.” “Pai da, dar rezist?” “Asta nu mai stiu.” Si atunci, ce faci? Daca nimeni nu e in stare sa te ajute cu un sfat si nu iti zice nimeni despre ce te-ar astepta acolo, mergi pe “feeling”?
E placut sa faci ceva ce-ti place. Totodata sa castigi bine apoi, sa ai concediu cand iti doresti, sa ai un sef dragut si intelegator… mai e ceva? Uneori nu facem ce ne dorim intocmai sau facem ce nu ne place prea mult, fie pentru salariul ce stim ca ne-ar astepta, fie pentru beneficiile pe care ni le da acel viitor loc de munca…
E greu, iar eu n-as putea sa fac ceva ce nu-mi place. Chit ca as fi platita cu sute de mii de euro. Cand nu imi place ceva, nici nu inteleg acel lucru si viceversa. Nu vad de ce m-as forta sa fac ceva numai pentru salariul ce m-ar finanta sau alte pretexte de acest gen.
Pentru cei de varsta mea, nu pot spune decat sa fie atenti la ce le place foarte mult sa faca in liceu si sa-si dezvolte acel ceva, chit ca nu e tocmai pe profilul liceului in care invata… Iar pe cei care au trecut acesta perioada ii intreb, cum ati ales, pe ce principii si cel mai important: in afara sau acasa? Si pe urma, inapoi acasa sau ramaneti in acea tara? Asa… multi oameni destepti vor pleca… iar daca nu se mai intorc… Romania ramane… in fine… sa speram la mai bine, asta daca se va schimba ceva in sistemul de invatamant, vreodata. Tot ce avem de facut e doar sa ne dezmeticim si sa facem alegerile corecte.
Articol preluat cu acordul autorului de la Maria În afară sau acasă?
Maria, am o maaare rugăminte: scrie cu diacritice.
Profesorii francezi au intrat în grevă
Posted by: colocvii on: 21/01/2010
Minunat – a început greva profesorilor francezi: 40% dintre profesorii de la licee şi de la colegii protestează pentru a obţine condiţii mai bune de lucru, potrivit BFM TV, ora 16:35 (ora Franţei).
În clasamentul internaţional al universităţilor, facultăţile franceze apar abia pe poziţiile 40 şi 43 (sunt două facultăţi pariziene). Întrebarea zilei este: Cât de bune sunt facultăţile franceze?
Se pare că admiterea la o şcoală superioară (les Grandes Ecoles) este preferată admiterii la facultate.
Cum îşi motivează o elevă de clasa a XII-a alegerea: şcoala superioară are un program strict, ca la liceu, te obligă să munceşti, în timp ce facultatea are reguli mult mai laxe şi nici nu-ţi asigură un loc de muncă după absolvire.
Adevărul este că elita economică şi politică a Franţei provine din grandes ecoles, aşa că alegerea fetei este de înţeles.
Colocvii
Comentarii recente